Cinci staţii de tramvai


Ploaie înceată:       gânduri stau agăţate       un pic pe obraz

Stradă-nclinată:       primăvara se scurge       iute la vale

Copaci indecişi:       plini de verde în sine       în afară goi

Pământ eventrat:       gunoi de dor răscolit        sterp-negru-urban

Soare de stradă:       agaţă cald şi frivol       o baltă căprui

Lebede gri (III)


Informaţia e rea pentru cunoaştere

(extrase din Lebăda Neagră)

15. Informaţiile suplimentare pot fi inutile, adesea pot fi chiar toxice.

16. Cu cât dai mai multe informaţii cuiva, cu atât mai multe ipoteze va formula şi rezultatul va fi mai prost.

17. Problema e că ideile noastre sunt lipicioase: după ce am produs o teorie, mai greu scăpăm de ea, aşa că vor fi avantajaţi cei care întârzie să-şi dezvolte o teorie.

18. Când îţi formezi o opinie pe baza unor date de slabă calitate, vei avea dificultăţi în interpretarea informaţiilor ulterioare care contrazic această opinie, chiar dacă noile informaţii sunt în mod evident mai precise.

19. Tratăm ideile ca posesiuni, aşa că ne e greu să ne despărţim de ele.

20. A asculta ştirile la radio din oră în oră e mult mai rău decât a citi un magazin săptămânal, deoarece intervalul mai mare de timp permite ca informaţia să fie filtrată un pic.

21. Abilităţile diagnostice ale psihologilor nu creşteau pe măsură ce primeau mai multe pagini de informaţii suplimentare. Doar că deveneau mai încrezători în diagnosticul lor iniţial.

Sală de aşteptare – clasa I


“- Dumneata ce parere ai? Puşkin definea gloria ca un petic de culoare aprinsă peste niste zdrenţe, şi fiecare dintre noi îi dăm acelaşi înţeles ca si Puşkin, adică un înţeles mai mult sau mai puţin subiectiv. Totuşi nimeni nu i-a găsit până acum acestui cuvânt o definiţie clară şi logică. Şi mult aş da pentru o asemenea definiţie!” (A. P. Cehov – Un călător la clasa întai)”

Pădurarii sunt buni şi vânătorii sunt răi?


Am avut azi o conversaţie interesantă cu un vânător.

Spre sfârşit, mi-a spus că el crede că vânătoarea va dispărea din Europa în următorii 20 de ani.

Care e părerea domniilor voastre despre vânătoare?

(sursa foto – http://vanatoare.info/diverse/etica-si-morala-vanatorii/)

Iată câteva dileme:

  • A împuşca un iepure e mai rău decât a tăia un brad?
  • E mai moral să creşti pui pentru carne decât să vânezi fazani?
  • Agricultura (din care obţinem acum caloriile pe care strămoşii noştri le obţineau din vânătoare) nu cumva omoară mult mai multe exemplare şi specii decât vânătoarea?
  • Am ajuns la relaţii interumane atât de bune încât mai avem de rezolvat doar “reeducarea” vânătorilor?

 

Lebede gri (II)


Transcriu aproape în întregime subcapitolul Natura umană, fericirea şi recompensele primite grămadă

8. A câştiga 1 milion de dolari într-un singur an, după ce nu ai câştigat nimic în cei nouă ani dinainte, nu aduce aceeaşi plăcere ca distribuirea totalului în mod egal pe cei zece ani, adică ai o plăcere mai mare dacă vei câştiga 100 000 zece ani la rând. Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru ordinea inversă – dai lovitura în primul an şi apoi nu mai câştigi nimic în cei nouă ani rămaşi.

9. Cumva, sistemul tău de plăcere/recompensă este saturat destul de repede şi nu poţi reporta plăcerea.

10. De fapt, fericirea ta depinde mult mai mult de numărul de situaţii în care ai emoţii pozitive decât de intensitatea acestor afecte pozitive. Cu alte cuvinte veştile bune sunt în primul rând veşti bune; cât de bune contează mai degrabă puţin.

11. Aşa că pentru avea o viaţă placută e mai bine să distribui aceste mici afecte pozitive cât mai uniform de-a lungul timpului. Multe veşti uşor pozitive sunt preferabile unei singure grămezi de veşti mari.

12. Deci, din punctul de vedere al “contabilităţii plăcerii”, nu merită să tragi pentru un singur mare câştig. Suntem hărăziţi natural să ne extragem bucuria vieţii din recompense moderat plăcute, dar frecvente.

13. Aceeaşi proprietate se aplică invers nefericirii. E mai bine să îngrămădeşti toată durerea într-o perioadă scurtă decât să fie întinsă pe un timp mai lung.

14. Dar unii oameni reuşesc să depăşească asimetria durerilor şi bucuriilor, să evadeze din deficitul de plăcere, să se poziţioneze în afara jocului – şi să trăiască sperând.

Lebede gri (I)


Am terminat cu greu Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile, de Nassim Nicholas Taleb. Autorul are un stil care combină colocvialul cu multiple note de subsol, cu multe redundanţe, reveniri şi idei pe care le lasă baltă la jumătate. Presupun că ar fi un excelent partener de conversaţie, dar în scris îi lasă pe jumătate dezamăgiţi atât pe cei care ar putea urmări ideile ştiinţifice şi filosofice, cât şi pe cei care ar aprecia un stil pe alocuri  fermecător.

Astea fiind zise, nu regret că am citit cartea rând cu rând, pentru că găseşti mărgăritare unde te aştepţi mai puţin. Asta ar putea fi, în mod ironic, încă o aplicaţie la ideea centrală a cărţii: credem că ştim mai mult decât ştim de fapt şi subestimăm ceea ce nu ştim; iar impactul poate fi devastator atunci când nu ştim că nu ştim. Aşa că pentru cititorul care nu se grăbeşte să spună că Taleb bate apa-n piuă, iată că vine, pe neaşteptate, şi recompensa: câte o lebădă neagră de toată frumuseţea, cum e, de exemplu, ideea că există, de fapt, două regimuri ale realităţii, pe care el le numeşte Mediocristan şi Extremistan. Şi că, în Extremistan, noi putem fi izbiţi violent de apariţia unei Lebede Negre negative (există şi pozitive!) atunci când operăm cu reguli valabile în Mediocristan.

Autorul nu ne spune că am putea prezice apariţia Lebedelor Negre (pozitive sau negative), ci ne propune o abordare sceptică şi empirică a ceea ce ştim şi a ceea ce nu ştim (inclusiv ceea ce nu ştim că nu ştim!), astfel încât unele lebede negre şi multe lebede albe să devină gri, evitând astfel catastrofele, dar fiind în continuare expuşi la noroc.

Iată o primă serie de lebede gri:

  1. Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase decât cele necitite.
  2. Istoria este opacă. Vezi ce se întâmplă, nu scenariul care produce evenimentele.
  3. Savanţii pot să râdă de predecesorii lor, dar, din cauza unei serii de predispoziţii mentale, puţini îşi dau seama că va fi cineva care să râdă de convingerile lor într-un viitor dezamăgitor de apropiat.
  4. Să luăm, de pildă, un curcan care este hrănit în fiecare zi. Fiecare hrănire va întări convingerea păsării că este regula generală a vieţii să fii hrănit în fiecare zi de membri ai rasei umane, prietenoşi şi “acţionând pentru a-ţi satisface cel mai bine nevoile”. Într-o miercuri după-amiază, în ajunul Zilei Recunoştinţei, ceva neaşteptat i se va întâmpla curcanului.
  5. Ştim mult mai sigur ce e greşit decât ce e corect.
  6. Avem tendinţa de a ne aminti acele fapte din trecut care se potrivesc unui fir al poveştii, în acelaşi timp neglijând altele, care nu par să joace un rol cauzal în poveste.
  7. Această simplă inabilitate de a ne aminti adevărata succesiune a evenimentelor, punând în loc una reconstruită, va face ca istoria să apară retrospectiv ca mult mai explicabilă decât a fost sau este, de fapt.