Pastila antidepresivă (2): Sunătoare, lavandă, şofran


Toată lumea vrea remedii „naturale” pentru depresie. Împachetate, dacă se poate, cât mai „confortabil”. Confort însemnând să nu fie nevoie decât să le înghiţi rapid şi fără să fie nevoie să schimbi ceva în rutinele zilnice.

Aşa că au mare succes pastilele cu sunătoare, picăturile cu lavandă, drajeurile cu şofran.

adV- aş propune o reţetă ceva mai „complicată”.

Ce-ar fi să vă începeţi ziua cu un ceai de sunătoare băut privind răsăritul?

Ce-ar fi să vă luaţi o pauză de prânz în care să aveţi timp să puneţi cu propria mână un fir de şofran care să dea culoare unei mese sănătoase luată între oameni?

Ce-ar fi să luaţi două minute de lavandă privită în lumina apusului?

Şi dacă sunt prea departe câmpurile de lavandă, sunt bune şi florile din balcon. Le uzi în amurg şi iei puţin din liniştea lor.

Plus că au o lumină purpurie mai sănătoasă decât radiaţia albastră a ecranelor care îţi guvernează ziua şi îţi strică noaptea.

 

 

Roua zilelor (săptămâna 26 aprilie – 2 mai)


  1. prin sticla lacrimilor,  cuvinte de apă (Francesc Garriga, poet catalan, 26 aprilie 1932 – 4 februarie 2015 )
  2. Dacă nu foloseşti corpul tău chiar acum, îmi permiţi să-l împrumut pentru un timp? (Craig Arnold,  poet american, 1967 — probabil 27  aprilie 2009)
  3. Noaptea nu e profundă, în ciuda versurilor bărbaţilor, e rece şi largă; amorul, vis, glande, nebunie.(Idea Vilariño, poetă uruguayană, 1920 – 28 aprilie 2009)
  4. E ceasul când foșnesc în cer salcâmii  și când miroase luna a trifoi. (Radu Gyr, poet român, 1905 – 29 aprilie 1975)
  5. O abundentă iubire e asemeni tăcerii,/ Nimic nu se pierde-n afară, nimic nu-i adaugi (Anna de Noailles, poetă franceză, 1876 – 30 aprilie 1933)
  6. Aurul părului tău
    Margareta
    Cenusa parului tau Sulamith o groapă săpăm în
    văzduh şi nu va fi strîmtă
    (Paul Celan, poet de limbă germană de origine evreiască, 1920, Cernăuți – 20 aprilie 1970, Paris; traducerea în limba română – aparţinând lui Petre Solomon – a poemului Todesfuge a fost publicată în Contemporanul, în 1947, înaintea originalului)
  7. A face lumi nu ajunge pentru inferioare simţuri fără saţ,/ Dar o inimă iubitoare îndestulează spiritul cu aspiraţii înalte (Novalis, poet german, 2 mai 1772 – 1801)

Tableta antipsihotică (1)


Nu logica lipseşte în delir. Dimpotrivă, logica e abundentă, luxuriantă, şi sufocă realitatea. Clădeşte un „raţionalism morbid” (termen curajos inventat de Minkowski pentru a descrie o tulburare de gândire în schizofrenie), în care logica nu mai e un instrument pentru a înţelege realitatea, ci o maşină de tocat realitatea în raţionamente perfect sterile, închise în ele însele.

Nu logica lipseşte în delir. Defectul e în altă parte. Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le poate cuprinde, scria Pascal. Şi în spatele oricărui delir e o raţiune afectivă. Pe care raţiunea nu mai vrea s-o cuprindă.

ap1

Ochii Matildei nu sunt negri


…………………………………

Nevoi mari de control, toleranta redusa la frustrare, asteptari nerealiste sunt cuprinse in portretul-robot al adultului care isi proiecteaza rolul parental ca fiind opusul a ceea ce a primit el ]n copilarie. El crede ca stie ce are de facut doar avand in minte permanent ce greseli nu vrea sa repete.

Ar fi simplu dacă am avea în faţă un tabel cu rubricile „corect” („aşa da”) şi „greşit” („aşa nu”) şi daca in tabel s-ar putea încadra precis toate comportamentele noastre. Atunci ar fi suficient să ştii ce e greşit ca să ştii, în aceeaşi clipă, şi comportamentul corect corespunzator. Dar viaţa nu e în alb şi negru. Ştie cineva să-mi spună ce culoare au ochii Matildei dacă vă spun doar că sigur nu sunt negri?

……….textul complet al articolului Nu poti da ce n-ai avut  îl puteţi citi pe Ralix.ro (aici) ………