NLP: o poveste cu broscoi fermecati ?

Nu exista esec, exista doar feedback. Daca este posibil pentru cineva, atunci este posibil si pentru mine. Eu îmi creez propria experienta si sunt responsabil pentru ceea ce mi se întâmpla. Persoana care este cea mai flexibila va fi cea care conduce sistemul. Daca cel putin un om a reusit ceva, oricine poate invata sa faca la fel.

Nu-i asa ca suna bine? Propozitiile citate mai sus sunt cateva dintre postulatele stiintei numita de inventatorii sai „Programare neurolingvistica” (NLP). Valul modei aplicatiiilor NLP in terapie, educatie, coaching a atins si Romania la sfarsitul anilor 90. Promisiunile metodei sunt exorbitante.

Avem deci privilegiul sau sansa de a privi viata prin ochii unui invingator care gaseste in orice provocare o oportunitate pentru a se depasi, pentru a creste si pentru a trai adevarata implinire a vietii. Atingerea succesului nu mai este acum un proces in care eforturile asidue timp de ani intregi sunt recompensate intr-un final de reusita. Succesul isi are locul „aici si acum”. Este un adevar pe care va invitam sa il descoperiti impreuna cu noi. (extras de pe un site care promoveaza servicii NLP in România)

Initial, participantii la seminariile NLP se simt mai increzatori in posibilitatile lor pentru ca trainerii sunt de obicei bine pregatiti pentru a motiva si a creste stima de sine a participantilor. Motivatia este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru o schimbare comportamentala. Partea motivationala functioneaza pentru ca NLP a incorporat elemente ale unor teorii lingvistice cu o solida baza stiintifica. Cu neuro- teoria intra in teritorii pur speculative. Una dintre asertiunile cele mai populare, anume existenta unui canal privilegiat de comunicare (vizual, auditiv, tactil, gustativ, olfactiv) nu a fost niciodata demonstrata stiintific. Si mai rau stau lucrurile in legatura cu pretentia ca poti invata sa „citesti” procesul mental al interlocutorului urmarindu-i miscarile ochilor (poti spune, de exemplu daca evoca o amintire sau inventeaza o poveste); presupusele baze neurologice ale corelatiilor descrise au fost infirmate in urma cu mai bine 20 de ani intr-un studiu comandat de Armata S.U.A. In fine, programare este un termen nefericit, in opinia mea, pentru ca induce falsa speranta ca exista scurtaturi in procesele de invatare. De altfel, in acest sens este uluitoare si instructiva insasi povestea nasterii NLP. Richard Bandler (matematician) si John Grinder (lingvist) au propus teoria programarii neurolingvistice in 1976 pornind de la modelarea matematica a comportamentului a trei foarte cunoscuti terapeuti ai timpului: Fritz Perls (fondatorul gestalt terapiei), Virginia Satir (una dintre figurile fondatoare ale terapiei de familie) si Milton Erickson (parintele hipnozei ericksoniene). Ideea de baza a metodei Bandler-Grinder era sa identifice elementele eficace din practica de succes a celor trei; autorii NLP au sustinut explicit ca tehnicile pe care le-au descoperit erau folosite intuitiv de cei trei terapeuti; mai clar – Perls, Satir si Erickson NU constientizau factorii care le asigurau succesul. De mentionat ca Bandler nu l-a intalnit pe Fritz Perls (mort in 1970), ci a fost initial solicitat de continuatorul acestuia sa ajute la editarea operei complete, folosind inregistrari si transcrieri ale sedintelor; acest material a fost folosit pentru modelare de catre Bandler si Grinder. Programarea neurolingvistica nu a fost niciodata validata adecvat; a devenit foarte repede una dintre „psihologiile populare” de mare succes, inclusiv (sau mai ales) comercial. Richard Bandler a asemuit rezultatele obtinute de cei trei psihoterapeuti citati cu magia (functioneaza dar nu stim cum); pentru ca el a aflat cum functioneaza (matematic) aceasta magie a crezut ca a transformat-o in stiinta. Ceea ce nu se poate nega in legatura cu NLP sunt doua lucruri: deghizarea eficienta in stiinta si stiinta construirii unei povesti seducatoare. Titlul uneia dintre „povestile stiintifice” ale lui Bandler trimite chiar la lumea magiei erotice: se numeste „Broscoi si printese”. Daca aveti nevoie de povesti motivationale seducatoare, NLP e o varianta; dar atunci cand chiar functioneaza are cu siguranta la baza arta unui „magician” cu experienta. Ma tem ca multi dintre expertii in NLP au la fel de putina experinta ca si Bandler atunci cand si-a propus sa explice, la 25 de ani, cum reusea Perls dupa 30 de ani de munca (si dupa 30 de ani nici macar nu aflase cum functioneaza propriile tehnici, in opinia lui Bandler).

Morala: Daca un broscoi fermecat a reusit sa sărute o printesa, orice broscoi ar trebui sa poata sa invete cum se face asta. Singurul motiv pentru care broscoii rămân broscoi e lipsa lor de flexibilitate si neasumarea raspunderii pentru propria existenta. Altminteri, nu exista esec, exista doar un feedback orăcăit.