Prietene, e bine sa stii ca nu-ti voi spune intotdeauna adevarul. Te voi minti, prin omisiune, cel putin in situatiile de mai jos.
- Cand voi constata ca adevarul meu nu se vede din gradina ta, nu il voi spune. Cui i-ar folosi ? E arogant sa numesti adevar ceva ce nu este mai mult decat o opinie. Si daca te voi rani si in chiar acel moment ma indepartez si mai mult de adevar?
- Cand mi se vor parea crude adevarurile de la masa ta nu ma voi grabi sa iti spun ca am am gasit unele coapte in gradina mea. Vom merge impreuna prin lume si vom incerca impreuna gusturile lumii. Si din cand in cand adevarul va fi pe limbile noastre.
- Tot timpul va ramane ceva nespus intre noi si e bine asa. Doar uneori, cand ploua, ma intreb daca nu cumva tot ce nu iti spun din cate am de la tine creste ca o minciuna adevarata.
Afara ploua. Si eu ma intreb ,daca nu cumva, mi-ar face bine, macar o minciuna terapeutica…
Ca sa fie terapeutica ar trebui s-o gasim cautand adevarul care ne face liberi. Nu-l vom gasi intreg, dar, daca l-am cautat onest, ni se va ierta, poate, partea de minciuna.
Sa cautam adevarul, atunci !