Ma simt ca o pasare/ prinsa-ntr-o colivie sufocant de mica,/ ascunsa in strafund/ de beci intunecat./ Sa evadez din intuneric vreau,/ Si vreau sa zbor in Lumina de-afara./ Dar e o sarcina peste putinta – nu pot iesi./ Aerul gros de negura cetoasa se-nchide inauntru…//
Ma simt de parc-as fi intr-o-ncapere/cu ziduri care nu se vad./ Dar e atat de bezna-n incapere,/ Ca eu nu pot sa vad prin ziduri./ Oriunde merg, vine si incaperea –/ Nu pot iesi./ As vrea s-o tina cineva pe loc,/ Asa incat sa pot iesi inspre Lumina,/ Dar nu-i nici o scapare,/ deoarece chiar eu sunt incaperea.//
(traducere dupa Peter Stone)
Pingback: Poezia ca terapie antidepresiva | Dan Ghenea
Aceasta poezie este impotriva depresiei ?Sau poezia in general reprezinta o terapie antidepresiva ?
Este scrisa de o persoana care a trecut printr-un episod depresiv, in timpul acelui episod.
E mare lucru sa poti sa te exprimi asa , atunci .
Verbalizarea emotiilor ar trebui sa fie o deprindere exersata in fiecare zi, cel putin la fel de des ca spalatul pe maini.