Despre mine

Curriculum vitae (pentru perioada 1967 – 1989 cred ca s-ar fi numit autobiografie)

Nascut pe 12 ianuarie 1967 la Craiova, Dolj, Republica Socialista Romania.

Nume de familie: Ghenea

Nume de botez: Dan Nicolae

Parinti : Maria si Anghel

Bunici: Radu si Ecaterina (Olga), Ilie si Elena

Nasi: Maria si Nicolae

 1973 – 1981: Scoala generala la Craiova (as retine din aceasta perioada faptul ca eram portarul titular al echipei de fotbal a clasei, citeam mult, eram indragostit de profesoara de franceza si trimiteam in fiecare luna la Gazeta Matematica plicul cu probleme rezolvate)

1981 – 1985: Liceul de matematica-fizica „Nicolae Balcescu” din Craiova (inainte de 1948 si dupa 1990: „Colegiul National Carol I”); olimpic la matematica, romana, biologie; pasionat de filozofie, formatia Compact, jocul de bridge si filmele iugoslave.

 1985 – 1986  stagiul militar

 1986 – 1992 – Facultatea de Medicina a UMF „Carol Davila”, Bucuresti;

1992 – 1994 – intern prin concurs la Institutul National de Sanatate Publica, Bucuresti

1994 – 1999 – rezidentiat in psihiatrie;

1996 – 2000 – formare in psihoterapie familiala

1999 –2000: medic specialist in psihiatrie la Spitalul „Prof. dr. Al. Obregia”, Bucuresti

 1999 – 2005: membru al comitetului de redactie al Revistei Romane de Sanatate Mintala

2000 – 2006: coordonator de program la Liga Romana pentru Sanatate Mintala

2002 – 2008: membru al European Network of Mental Health Reformers

2003 – 2006:  expert tehnic al Organizatiei Mondiale a Sanatatii

2005 – 2006:  coordonator al programelor de sanatate mintala ale Ministerului Sanatatii

2006 –2008: expert in dezvoltare de servicii de sanatate mintala la Centrul National de Sanatate Mintala

2000 – 2012: medic specialist in psihiatrie la Medicover

In timpul liber imi place sa citesc, sa ascult muzica, sa ma joc si sa discut cu fetele mele (Gabriela Emanuela, 17 ani, Nicoleta Anastasia, 13 ani, Andreea Simona, 9 ani), si alte lucruri care nu se pomenesc intr-un CV comme il faut.

Cu Cristina sunt casatorit de 19 ani si o iubesc de 20.

Nu ma intrebati de ce am ales psihiatria. Nu-mi mai amintesc (probabil ca erau niste foarte bune motive). Stiu insa de ce o fac inca: pentru ca am o datorie care creste mereu – pana acum in jur de 20 000 de oameni mi-au vorbit faţa catre faţa si fiecare m-a invaţat cate ceva.