- despre dorinta si atractie -
Povestea Cenusaresei (in versiunea fratilor Grimm) poate fi un bun model pentru miturile si simbolurile care prefigureaza scenariile dorintei si atractiei erotice. Cenusareasa doreste sa participe la bal, printul este atras de frumoasa necunoscuta. Printul da balul in palatul tatalui sau, Cenusareasa poarta rochii scuturate din alunul fermecat crescut pe mormantul mamei sale. Le place sa danseze impreuna, dar raman timp de trei zile si trei nopti intr-un joc de-a v-ati ascunselea.
Pentru ca ii scapa mereu printre degete, printul da cu pacura pe treptele palatului si dobandeste astfel in cea de-a treia seara, unul dintre pantofii Cenusaresei. Partea interesanta este pe la sfarsit cand printul da condurul la incercat surorilor vitrege ale Cenusaresei, lasandu-se pacalit in prima instanta. Prima isi taie un deget si reuseste astfel sa incalte pantoful; de-abia dupa ce o dusese calare o buna bucata din drumul spre palat, pasarile padurii ii arata ca nu este mireasa potrivita; tot pasarile (!) ii atrag atentia si ca a doua sora vitrega a Cenusaresei a trisat taindu-si calcaiul pentru a i se potrivi pantoful (si cu ea plecase spre palat fara alte intrebari).
Povestea spune totusi clar: printul era indragostit. De fapt, daca ar fi sa folosim cuvintele exacte, era bolnav de dragoste. Indragostirea pare a fi aici o forta impersonala. Dorinta erotica tine in principal de scenariu. Dorinta apare si in lipsa (sau mai ales in lipsa!) obiectului iubirii. Obiectul dorintei este ales in special pe seama unor indicii vizuale. Cand vorbim de „saptamana oarba” o facem de obicei retrospectiv, atunci cand avem informatii suplimentare si interpretam altfel aceleasi elemente vizuale. In prima instanta, proiectam asupra persoanei alese fantasmele noastre despre partenerul perfect.
Cenusareasa isi urmeaza dorinta atunci cand doreste sa mearga la bal. Printul este prins in jocul atractiei erotice atunci cand nu se desprinde de ea toata seara. Atractia sexuala tine si de indicii vizuale (poate ca printul a evaluat raportul bust – talie ca fiind 10/7) dar si de stimuli olfactivi. Nu stim daca rochiile Cenusaresei erau parfumate (stim insa sigur ca s-a spalat inainte de a merge la bal). Parfumurile sunt o arma cu doua taisuri: doar un mester adevarat stie sa dozeze miresmele astfel incat sa tina partenerul aproape timp suficient pentru a se realiza comunicarea prin feromoni. Altminteri e posibil ca parfumul sa mascheze exact mirosurile naturale specific excitante si mai rau, ar putea fi perceput ca repulsiv in cazul in care va fi decodificat ca indiciu al unui scenariu erotic nefamiliar.
Gasim un amestec de elemente innascute si elemente provenite din educatie in dansul prenuptial al speciei noastre. Astazi exista tendinta de a supraestima posibilitatile modelarii culturale arbitrare a canoanelor de atractivitate. De exemplu, frumusetea filiforma promovata vreme de 20 de ani pe copertele revistelor cu audienta predominant feminina nu a schimbat perceptia barbatilor asupra tipului de femeie pe care o considera atractiva sexual in viata reala. Aceasta femeie sexy tip ar avea un indice de masa corporala cu 20% mai mare decat top modelul de pe coperta revistei.
Un alt mit isi atinge limitele dupa 50 de ani : mitul raporturilor pur sexuale, fara implicare, fara intimitate, fara consecinte. „Dansul prenuptial”, invatarea regulilor jocului dorintei si asteptarii, experimentarea atractiei erotice sunt comportamente incadrate in anumite tipare biologice si psihologice. Nu pot sa scot din ecuatie doua componente esentiale ale relatiei amoroase (implicarea si intimitatea) fara ca scenariul meu mental asupra dragostei si sexualitatii sa se schimbe.
