Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna.
(din scrisoarea lui Constantin Noica pentru fiul sau, calugarul Rafail, citata pe blogul mugureinflorit)
Principesa Margareta a depus un buchet de crini (regali) la monumentul Regelui Carol I. Ceilalti participanti la aceasta ceremonie simpla au adus margarete Regelui Intemeietor. Si-au manifestat astfel atasamentul fata de cea care ar putea fi in curand, prin mila lui Dumnezeu si vointa nationala, Regina Reconcilierii.
Va invit si pe noul blog Regatul Romaniei, unde tocmai am postat un articol despre luxul republican.
Platim in continuare o pompa de neam prost, sau ne intoarcem la simplitate, traditie si eleganta adevarata?
Les paradisiaques (de Pascal Quignard) statea pe birou de mai bine de doua saptamani. Era prea groasa pentru o lectura de seara si era prea grea ca sa o car dupa mine pentru o lectura de zi.
In seara asta am deschis-o la intamplare si am citit textul intitulat, oarecum impropriu, Capitolul 37 – Alexis fiul lui Eufemianus; dupa care am citit, cu pofta, si in dreapta si in stanga capitolului 37.
Ma opresc putin pentru a pune aici (traduse rapid) cateva randuri din capitolul 43 (Locul nimanui).
Sylvanus era zeul roman al frontierelor. La origine, el era, mai exact, zeul lizierelor padurilor. Romanii defineau padurea drept «ceea ce nu apartine nimanui». Res nullius.
«Locul nimanui». Locus neminis.
Cuvântul latin nemus (care desemneaza padurea) vine de la nemo (nimeni). Res nullius [ceea ce nu apartine nimanui] se contrapune res publica [ceea ce este public].
Mi-a venit in minte clişeul “codru-i frate cu românul”. Dacă ar fi adevarat, ar insemna ca românul se simte bine in «locul nimanui». Asta ar explica multe. De exemplu faptul ca România arata ca tara nimanui.
Oraş verde – gri,
corpuri vagi obosite:
aproape viaţă
Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. (Lev Tolstoi – Război si pace)
Pe Ralix.ro am inceput o noua miniserie intitulata Război si pace în dormitor.
Timp de 70 de ani (1878-1947), Ziua Independentei a fost 10 Mai.
Apoi, dupa proclamarea banditeasca a republicii, “se descopera” ca 9 mai ar fi data proclamarii independentei si este propusa celebrarea ca zi a eroilor. Se impuscau astfel doi iepuri dintr-un foc:
1. Pana atunci, Ziua Eroilor era celebrata la sarbatoarea Inaltarii Domnului, avand deci si un marcat caracter religios.
2. Ziua de 10 Mai lega indisolubil Independenta de regalitate.
Se realiza astfel deturnarea simultana a doua sarbatori care intretineau sentimentul identitatii nationale.
Manevra a avut efecte pana in zilele noastre. Un deputat PSD a inaintat o propunere de sarbatorire a zilei de 9 mai ca zi a independentei, bazandu-si expunerea de motive pe cea folosita de comunisti in 1948 si sustinand, asemenea lor, ca 10 mai ar fi “un fals”.
Cum s-au petrecut lucrurile?
Pe 9 mai 1877 (spre seara), deputatul Fleva face o interpelare in Adunarea Deputatilor, solicitand Guvernului sa-si precizeze pozitia fata de actiunile ostile ale armatei turce la Dunare. Ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, ii raspunde, formuland in final celebrele cuvinte: “Suntem o natiune independenta”. Adunarea adopta, in unanimitate, o rezolutie care confirma ruperea legaturilor cu Imperiul Otoman.
A doua zi, 10 Mai, Senatul adopta o hotarare similara, iar Domnitorul Carol proclama solemn independenta Romaniei. Procesul constitutional al proclamarii independentei a fost deci complet pe 10 Mai.
9 mai e o diversiune comunista. Mihail Kogalniceanu insusi nu a pretins vreo onoare speciala pentru ziua de 9 mai. Dar una dintre specialitatile propagandei comuniste a fost rescrierea istoriei pentru stergerea memoriei.
ACTUALIZARE: Manifestatia organizata de 10 Mai are loc la 17.30 (detalii aici).
Sustin in continuare ideea sa fim vizibili si in restul zilei. Voi fi la statuia Regelui Carol I in prima parte a zilei si imi va face deosebita placere sa cunosc si alti cetateni care vor sa repuna Coroana de Otel pe fruntea României.
Principele Nicolae al României a participat la slujba de Înviere la Alba-Iulia, în Catedrala Încoronării.
Vineri, 10 Mai, care anul acesta coincide cu Izvorul Tămăduirii, vom sărbători Ziua Independentei.
Îi rugăm pe ocupanti si pe oamenii neliberi sa ramana acasa.
Vorbim mai multe pe blogul Regatul României.
S-a spus Memento mori (Aminteste-ti ca vei muri). Si e un bun sfat pentru a-ti trai viata, chiar daca pare tulburator.
Ma gandesc la ceva inca si mai tulburator:
Aminteste-ti că vei învia.
HRISTOS A ÎNVIAT!
